Unele imagini rămân cu noi mult după ce am încetat să le privim. O culoare, forma unei petale, penajul unei păsări sau intensitatea unui ochi se pot păstra undeva în memorie și pot reveni, peste timp, transformate aproape ca într-un vis. Din acest teritoriu dintre memorie, percepție și vis se naște lucrarea lui Ovidiu Kloska, parte din seria Între Întuneric și Divin. Titlul nu descrie ceea ce privitorul ar trebui să vadă, ci deschide o ambiguitate: imaginea oscilează între delicatețea unei petale de orhidee și intensitatea unui ochi viu, solitar, care pare să privească din interiorul compoziției. În centrul lucrării pulsează un nucleu incandescent, ascuns sub straturi translucide de culoare și materie. Roșuri profunde, ocruri, turcoazuri și accente luminoase evocă fragmente organice aflate într-o continuă transformare. Formele își pierd contururile, se suprapun, se dizolvă și se recompun, astfel încât originea lor devine deliberat incertă. Ovidiu Kloska adună fragmente din realitățile care îl fascinează — lumea vegetală, ochii și penajul păsărilor — și le trece prin filtrul memoriei și al propriului imaginar. Pictura pare surprinsă chiar în timpul devenirii sale: între vegetal și animal, materie și lumină, memorie și prezență, imaginea refuză să se fixeze într-o singură interpretare. Prin oferirea lucrării pentru licitația caritabilă a Balului de La Castel, această idee a transformării dobândește și un al doilea sens. Arta devine parte dintr-un gest care poate schimba, la rândul său, destine. O lucrare despre transformare, oferită pentru a transforma, la rândul ei.
